Editorial Aprilie 2006 – Prea cald pentru luna mai

Prea cald pentru luna mai…

 

Aşa se numea primul meu film dintr-o viaţă trecută în care am fost actor. Eram foarte tînăr şi aveam totul în faţă, mai ales speranţe. Nu l-am revăzut niciodată, pînă de curînd. Cînd l-am făcut, nu mă gîndeam că într-o bună zi, după mai bine de douăzeci de ani, voi sta în casa mea uitîndu-mă la copilul meu care se uita la filmul cu mine…Ciudat sentiment.

Eu văd luna Mai ca pe  capătul holului de trecere spre vară. În luna asta vin către noi cireşile şi, hotărîte, ne iau cu ele într-un lung drum al verii către toamnă. Dar să nu vorbim încă de toamnă, cîtă vreme nici vara nu a început bine.

Luna Mai cred că ne aduce o lună întreagă în care începe să miroase a vacanţă fără griji. Hainele şi uneori şi moravurile devin mai uşoare. Nu-ţi mai vine să te duci la şcoală. Mă rog, pentru cei care am trecut parcă prea repede de vîrsta asta, să zicem că nu-ţi mai prea vine să te duci la serviciu. Parcă ai tot colinda pe un iluzoriu mal al bălţilor, mirat de freamătul tulburător al vieţii renăscute în iarba verde şi florile de tei.

Cine o fi inventat maturitatea, nu ştia cît rău face omenirii. Eu cred că omul e făcut doar pentru a fi copil. Atunci şi atît cred că e raiul omului, în copilărie. După aia expirăm, ne degradăm cumva, pentru că ne dispare mirarea şi inocenţa. Dar Mai este încă o lună a mirărilor pentru că în Mai încă mai avem inocenţa de a ne îndrăgosti şi a ne mira tot noi de asta! După părerea mea, copilul din noi are  un singur anotimp pe care îl poartă prin toate lunile anului: speranţa…

Eu chiar cred ce scriu acum aici, cu toată naivitatea de care aş putea fi acuzat. Şi eu ca şi oricine, nu pot trăi fără de speranţă. Ea ne mai ţine uneori în clipe grele. Speranţa şi credinţa. De altfel, de multe ori cele două sînt de fapt una singură.

Am citit undeva cînd eram foarte tînăr că e necesar să crezi în ceva, să crezi în cineva. Nu am înţeles foarte bine şi chiar m-am zbîrlit puţin la condiţionarea cu „e necesar”. Trecînd însă şi eu prin viaţă, nu întotdeauna călare ci de cele mai multe ori pe jos, am început să înţeleg. Păcat că multe din cele pe care abia acum încep să le înţeleg, nu  mai am de ce le aplica, pentru că a cam trecut vremea lor, deşi mai sînt atîţia pomi de înflorit şi de privit şi atîţia oameni de iubit!

În luna lui Mai, primăvara e deja întărită ca să dea piept cu vara. Vine cu poamele şi mirosurile ei, cu cerul mai senin şi inima mai uşoară. Nu v-ar plăcea să fie Mai tot timpul?! Cred că da, dar de multe ori ne e teamă să recunoaştem că încă ne-a mai rămas inocenţa şi mirările copilăriei, ca şi cum ar fi un păcat. Păcat cred că ar fi dacă nu ne-am gîndi din cînd în cînd şi la bunăstarea sufletului nostru, care are şi el, sărăcuţul, nevoie din cînd în cînd de cîte o înflorire ca a pomilor primăvara, ca să nu se usuce…

 

Stelian Nistor

 

 

 

 

 

 

 


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.