Editorial Aprilie 2007

Luna Mai. Mai stai…

 

Asta e luna care ne-ar fi bună tot anul. Ca o haină frumoasă… „Ce frumoasă-i luna Mai…” Ar fi un bun început de cîntec, dar unul banal pentru editorial. Dar, ce să-i faci dacă e atît de adevărat ?!

Luna Mai e luna lunilor, cea care încununează primăvara şi aduce în scenă colecţia zilelor de vară. Se face timpul de mînecă scurtă, dar aerul de primăvară tot mai pişcă puţin dimineaţa.

Odată cu luna Mai cam terminăm cu tributul adus bucătăriei tradiţiilor. Se termină cu tirania porcului de Crăciun şi a mielului de Paşti în oalele şi tigăile românilor. Gata deci cu probele impuse. Ne înscriem la libere.

Prevăzători am luat-o cam din Aprilie cu verdeţurile menite să ne descarce de gestiunea grăsimilor. Din Mai începem să ne aplecăm şi înspre bucătăria recunoscută ca fiind „internaţională”. Am pus ghilimele pentru că încep şi eu să dau dreptate unora pe care îi consideram cel puţin sceptici cu privire la originalitatea absolută a gastronomiei româneşti. Jumătate din viaţa mea am fost convins că sarmalele sînt inventate în satul bunicilor mei. Într-o zi am aflat că zeci de milioane de turci cred acelaşi lucru despre satele bunicilor lor. Plus sîrbii, grecii, bulgarii şi cîţi or mai fi…Şi asta numai despre unul dintre felurile de bucate considerate aproape simboluri naţionale, alături de, nu-i aşa, gaura din steag.

În luna Mai m-am învăţat să mă duc după primăvară în Bucovina. Acolo ea mai stă şi în luna Mai. Nu numai pentru că vine mai tîrziu, dar mi-ar plăcea să cred că vrea şi ea, primăvara, să mai zăbovească într-un loc frumos. În „satul cu oameni frumoşi”, de pildă, cum a botezat scriitorul Dragoş Vicol comuna Sadova dintre obcinile Bucovinei. Acolo, abia în luna lui Mai înfloresc pomii. Verdele ierbii e ascuţit, încă sfielnic. Din ceardacul pensiunii „Ştefănel” te poţi uita spre primăvară ca spre o fiinţă. Dacă poţi să crezi puţin asta, te poţi chiar împrieteni cu ea.

Acolo, la prietenul meu Ghiţă Ropcean m-aş lăsa ca în apă într-un taifas molcolm, tihnit, cu  prietenii mei mai mari Ovidiu Iuliu şi Manole, apoi Doruţu, Cornel, Ovi, Mihai…. Din cerdacul ăsta de poveste, Ovidiu Iuliu şi-ar simţi Ardealul mai aproape iar Manole, întorcînd repede capul, şi-ar mai putea zări copilăria rîzînd pe străzile Cîmpulungului de demult…

Rodica, doamna gazdei, ar găti minunile ei de mîncăruri care te îngraşă blînd, iar eu m-aş lăuda neruşinat cu vinul pe care mi-l pregăteşte de ani de zile domnul Taraş la Jariştea. Vedeţi ce colecţie primăvară-vară de oameni frumoşi poate aduna sufletul meu în jurul lunii Mai?! Şi voi aveţi prieteni pentru care aţi vrea ca luna Mai să ţină tot anul. De aceea m-am gîndit să-i spun şi pentru voi lunii Mai aşa: mai stai !

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.