Editorial August 2007 – Pleacă încet

 

Pleacă încet, fără tragere de inimă, verdele verii şi vine luna Septembrie, cu galbenul grînelor şi nostalgia dulce amăruie a începuturilor de toamnă. Plajele, altădată goale şi aurii ale lunii septembrie, încă păstrează ceva din foşnetele iubirilor arămite la soare.

Cîţi dintre noi îşi mai amintesc de unul dintre cele mai frumoase filme româneşti, cu numele “Septembrie”? Pentru mine a fost aşa de frumos încît cred că nu am curajul să-l revăd. Mi-e teamă să nu-l fi stricat înaintarea mea în vîrstă.

Surpriza vine acum, după treizeci de ani. Am găsit la un moment dat o agendă de a mea din anul premierei, în care scriam două rînduri sub impresia vizionării filmului. Scriam, atoateştiutor, de la înălţimea vîrstei de 18 ani, că pur şi simplu “e bine că nu l-am văzut mai devreme, la 16 ani de pildă, că poate viaţa mea ar fi luat alt curs”…

Povestea după care regizorul Timotei Ursu a făcut filmul “Septembrie” în 1978, se zice că era adevărată. Un tînăr care se credea cam teribilist şi cam răzvrătit, cum ne vroiam mulţi pe atunci, face un pariu cu prietenii în urma căruia fură o motocicletă şi pleacă la Mare. Pentru cei care n-au prins vremurile, trebuie să ştiţi că a “pleca la Mare” de oriunde din provincie era o aventură în sine. “La Mare” era un fel de Americă mai mică, tărîmul  posibilităţilor interzise în restul judeţelor ţării. Eroul nostru culege o fată, frumoasă, curată şi cu suflet bun, de undeva de pe drum, unde ea lucra ca ospătăriţă. Fata nu văzuse niciodată Marea. La întoarcere, tînărul are un accident cu motocicleta şi moare.

Filmul, ca film românesc, era cam altfel decît tiparele vremii. De aceea a şi avut un succes solid la publicul şi critica din epocă. Tratarea unui astfel de subiect era un fapt de curaj în anii aceia.Tratarea lui în manieră cinematografică a fost o reuşită. Fata frumoasă, curată şi cu suflet bun din film era interpretată de o apariţie nouă. O fată la rîndul ei frumoasă, curată şi cu suflet bun numită Anda Onesa. Tăcerile şi ochii ei se potriveau cu plajele goale şi aurii ale lunii Septembrie. De atunci ea a mai făcut multe filme, dar acesta i-a rămas lipit de nume, aşa cum o parte din ea a rămas în acest film. De atunci am avut şi eu o parte din viaţă în teatru, film şi televiziune, dar nu ne-am întîlnit niciodată. Apoi s-a auzit că Anda Onesa a plecat în America cea adevărată. Abia acolo ne-am cunoscut, la New York, aproape douăzeci de ani mai tîrziu. Eram în turneu, prima oară dincolo de Ocean, şi Anda ne-a invitat într-o seară la masă. La un restaurant japonez. Eram ca la film. Totul era inedit. Sushi asamblat la masă de un artist culinar nipon, rachiul tradiţional călduţ sake, berea cu numele locului unde se ţinuse o faimoasă Olimpiadă de iarnă, Sapporo, şi nu în ultimul rind Yoji, chelnerul japonez căruia îi pronunţam numele cu accent unguresc. Doamne ce frumos a fost!

Şi Anda, aceeaşi fată frumoasă, curată şi cu suflet bun. Am revăzut-o de curînd la televizor, o doamnă distinsă primind emoţionată un premiu important.

Copilul de 18 ani care am fost, încă mai e puţin îndrăgostit de fata din film. Numele ei este legat prin film de un Septembrie arămiu, teribilist şi răzvrătit pe care nu l-am trăit niciodată…

 

Stelian Nistor

 


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.