Editorial August 2008

EDITORIAL SEPTEMBRIE 2008-08-24

Ghici, ciupercă, ce-i?

Nu de la început mi-au plăcut ciupercile.
A durat un timp pînă cînd, ca în orice relaţie, viaţa ne-a pus frumos împreună. Mirosul, cred, mirosul de ciupercă proaspăt culeasă din pădure, nu mă atrăgea.Poate a avut o parte de contribuţie şi faptul că vara, cînd copiii făceau cete de mers la cules de bureţi, cum li se zice ciupercilor pe la noi, bunica nu mă lăsa şi pe mine să mă duc cu ei, că era prea periculos pentru un copil mai fragil, de la oraş, să umble creanga prin pădure. Am mai avut şi alte oprelişti generate de condiţia mea de copil de la oraş care stă temporar la ţară, interdicţii care au generat mai apoi inhibiţii. De unele nu m-am vindecat nici în ziua de azi. Dar despre astea, zic şi eu cu modestie prefăcută, ca Şeherezada, că vom povesti pe îndelete altădată. Cred că merită şi mai ales cred că mulţi dintre voi vă veţi regăsi unele trăiri demult uitate, ca şi în alte editoriale, aşa cum, cu mîngîiată trufie aflu din scrisorile primite la redacţie.
Eram student şi am fost într-o vară în tabăra de la Izvorul Mureşului. Acolo, prietenul meu Laurenţiu Toma m-a dus într-o poveste. Povestea are şi un nume: „la Pompilici”. Doi bătrîni, soţ şi soţie, al căror nume de familie nu-l mai ştia nimeni, erau cunoscuţi de către iniţiaţi doar aşa: Pompilicii. Erau doi pensionari, intelectuali de la oraş, stabiliţi de mulţi ani în mijlocul pădurii. Acolo aveau o gospodărie mică, apărută ca din basme într-o poieniţă. Minunatul Toma, căruia i-a dat Dumnezeu darul prieteniei, le aducea de la Bucureşti ulei, zahăr, mă rog, produse de băcănie şi, la schimb, ei dădeau o masă din produsele pădurii.
Despre care, reţineţi cred, tocmai v-am spus că nu-mi plăceau.Dar în mijlocul pădurii nu aveam altă alegere. Însă, chiar dacă a fost doar o singură opţiune, tare bine am mai ales! Niciodată nu m-am mai întîlnit cu astfel de bunătăţi. A fost, ziceam, o masă de ciuperci. De la un cap la altul. Adică de la borş de ciuperci, mîncărică de ciuperci, zacuscă de ciuperci, ciuperci pe plită, ciuperci murate, ciuperci umplute, ciuperci marinate, ciuperci în jar, ciulama de ciuperci, ciuperci pane, pînă la dulceaţă de…ciuperci. Sigur am uitat cîte ceva, sigur nu v-am dezvăluit vreo invenţie gastronomică în materie de ciuperci, invenţia a fost că s-au mîncat toate felurile ce se pot găti din ciuperci la o singură masă.
Doamne, ce bogăţie de gusturi, ce rafinament din simplitate! Poate nici nu a fost cu adevărat, poate am visat, deşi acum, după treizeci de ani, nici nu mai are importanţă. Poate că timpul i-a ocolit pe Pompilici, poate nu le-a mai dat de urmă şi ei sînt tot acolo cu veveriţele lor, şi puiul de căprioară şi toate bunătăţile pămîntului pădurii. Şi eu, poate că încă stau şi eu cel de la vîrsta aia fără griji la masa lor fără de sfîrşit şi, mai ales, poate încă n-am aflat, Doamne, că dincolo de pădure e Lumea…

Stelian NISTOR


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.