Editorial August 2009

Istanbul, raiul baclavalelor!

Am ajuns şi eu la Istanbul. Ce e drept, cu o întîrziere de douăzeci de ani, dar am ajuns. În anii nouăzeci, cînd asta era destinaţia obligatorie a viitorilor oameni de afaceri de pe la noi, se vede treaba că n-am avut eu suficient acces la pînzele de bonfaier. Nu le ptrunsesem înţelesul. Astea erau adevărata monedă de schimb contra dolari în brusca şi masiva relaţie comercială om la om dintre cele două ţări. Ţara noastră, care a fost cîndva şi a lor, şi ţara lor.
Turcia e toată o ţară a contrastelor, care a îmbrăcat doar de vreo şaptezeci şi ceva de ani costumele englezeşti pe sub care însă, la o privire mai atentă, încă se mai văd şalvarii. Mi s-a spus că Istanbulul, cu o populaţie de cam 20 de milioane de locuitori, e o altă Turcie, modernă, faţă de restul ţării, care e mai înapoiată şi trăieşte cam ca prin evul mediu.
Paradoxul neplăcut e că turcii, aşa înapoiaţi cum ar fi, au fost mai mereu înaintea noastră!
Oraşul populat cît România e frumos de văzut ca panoramă, dar mai greu de digerat de aproape. E un bazar extins, o lume care foşgăie continuu după ceva profit, din orice şi mai ales, dacă se poate, de ce nu, tocmai de la tine. Sau, mă rog, în cazul meu, tocmai de la mine. Fiecare vrea să-ţi vîndă ceva la care să te înşele puţin, doar atît încît să se simtă el bine şi tu prost. Tu, dacă nu vrei să accepţi să fii prostul nimănui, îţi strici dispoziţia, şi asta poate deveni mai păgubitor.
Dar, doamnelor şi domnilor, aici e raiul prăjiturilor cu miere, nucă şi fistic. Aici e de bună seamă raiul baclavalelor, al cataifurilor, sarailiilor şi a atîtor neamuri de prăjituri, că nici nu le poţi ţine minte!
Şi la prăvăliile scumpe şi la cele populare sînt la fel de îmbietoare, de suculente şi de bune. Pentru asta merită să nu fii atent la aspectele de mai sus şi să te simţi bine. Doamne, cîte feluri de lokum, sau rahat, cum îi spunem noi, de toate culorile şi consistenţele, de toate gusturile şi prezentările, de îţi vine să te aşezi pe jos în mijlocul prăvăliei şi să nu mai ieşi de acolo pînă nu termini de mîncat!
Am descoperit şi restaurantele de pe acoperişurile hotelurilor din oraşul vechi, pe malul mării sau în apropierea sa. Oricum, cel puţin în zona unde am nimerit eu, era malul mării cam peste tot, cu o privelişte extraordinară, care face toţi banii.
Chelnerii, cam guralivi, dar foarte atenţi cu clientul. Fix ca la noi, dar exact invers. Bucătarii, însă, toţi ar fi de lotul naţional! În ce fel ştiu oamenii ăştia să convingă carnea de oaie să fie divină, nici nu mi-am putut închipui! Ca în rai! Raiul vinetelor, de exemplu, gătite în atîtea feluri, dar nu îndeajuns de multe ca să nu ţi se facă dor de fiecare fel: pastă, zacuscă, la grătar, la cuptor, în oală de lut şi cine mai ştie cum, dar foarte, foarte buuun!
Şi apoi peştele şi fructele de mare, proaspete la orice oră, gătite cu priceperea de veacuri a aşezărilor de pescari dinspre sudul Europei dar cu influenţele temeinice ale mamei Asii…
Pentru a le gusta cu încîntare mîncarea, inclusiv sarmaua şi ardeiul umplut despre care pînă acum aş fi jurat că îşi au originea la noi, merită drumul. Dacă nu vreţi să cheltuiţi mult, biletul de avion fiind, tot cu Tarom-ul, aproape mai ieftin decît pe cursa Bucureşti-Suceava, merită să vă răsfăţaţi papilele gustative pentru cîteva zile. Vorbim la întoarcerea din rai, dar evitaţi cîntarul!

Stelian Nistor

P.S. Dăruiesc acest editorial şi următoarele domnului general manager Vulpe Sorin.
Asta înseamnă că voi scrie editorialul fără plată de acum încolo, înţelegînd ca astfel să pot contribui şi eu la prosperitatea personală şi de carieră a acestui domn.
Aştept cu încredere ziua redresării financiare a trustului, care, în opinia mea, va fi consfinţită şi de apariţia pe culoarele Casei Scînteii a domnului Vulpe Sorin îmbrăcat mai aproape de condiţia, competenţa sa şi talentul său, adică în halat albastru de fabrică, cu bască în cap şi creion chimic lat după ureche, cu un ecuson pe care să-şi etaleze la fel de mîndru funcţia, dar în limba română: „ nea vulpe de la magazie”.


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.