Editorial Decembrie 2006

Ooof, iar am venit în Europa!

 

 

Am intrat în Europa! Stop. Trimiteţi bani. Non stop!

Cam aşa ar arăta o telegramă trimisă părinţilor de către un candidat după afişarea rezultatelor la examenul de admitere la  o facultate care, în cazul nostru, se numeşte UE, adică Uniunea Europeană.

Ce baftă pentru noi românii că am putut intra în UE fix pe 1 ianuarie, îmbrăcaţi cu hainele cele bune de la Revelion! Ce, e de colo să-ţi poţi arăta bunăstarea de factură europeană în costume turceşti, pantofi de piele falsă chinezeşti şi rochii de lurex indian?!

Ce imagine frumoasă, nu? De la distanţă europenii au fost convinşi că aşa umblăm noi zilnic, eleganţi.

Şi ce oameni simpatici sînt românii ăştia, şi-au spus ei, văzîndu-ne roşii în obrajii lucitori, cu chef de vorbă şi cu cravata desfăcută, prinşi de după umeri şi chiuind în periniţa integrării!

După ce o să ne treacă mahmureala de după şpriţul din noaptea  tradiţionalului chef dintre sfîntul Crăciun şi sfîntul Ion, s-ar putea să ni se facă dor de România noastră de dinainte de aderare la Europa.

O să ne fie greu să renunţăm la România din noi, cea cu care abia ne învăţaserăm şi care nu prea seamănă cu portretul lui Eminescu de pe „hîrtia” de plastic a bancnotei de 500 de lei.

O să ne lipsească săptămîna românească de lucru de două ore: una luni, dar mai pe la amiază, şi una vineri, dar pînă la amiază, ca să nu ne ia din week end.

O să le fie greu flăcăilor de la ţară să danseze duminica la horă cu mulgătoarele automate de inox, în locul rumenelor Mării şi Ilenuţe.

O să ne sune multă vreme în urechi guiţatul porcului înainte de ultima lui tăiere în limba română.

Cred că, cel puţin pentru o vreme, nu porcului, ci nouă o să ne vină greu să ascultăm muzică clasică, de relaxare europeană, înainte de a-l sacrifica!

Nici nu ne-am integrat bine în Europa că am şi început să fim nostalgici după ţărişoara lui Caragiale cel de dinainte de Berlin. Aşa că, a început integrarea inversă! Integrarea în nostalgia României care a fost. Cu care abia am reuşit să ne obişnuim după aproape şaizeci de ani în care am trăit după alte reguli.

Se spune despre scoţieni că sînt zgîrciţi. Zice că un scoţian bătrîn, după ce şi-a purtat pălăria pînă cînd se rosese cu totul, de nu mai avea boruri, s-a dus să-şi ia o pălărie nouă. De la acelaşi magazin în care nu mai călcase de şaizeci de ani, de la precedenta achiziţie. Intrînd el în magazin, repet, după şaizeci de ani,  a rostit, cu voce nu prea tare, cu aerul că deranjează prin prea deasa repetare a vizitelor: Iar am venit!

Tot aşa putem spune şi noi, cu aerul că deranjăm prin prea deasa repetare a vizitelor: iar am venit în Europa! După aproape şaizeci de ani în care am trăit după alte reguli. O să ne fie, poate, mai greu la început, dar o să merite. Nu ştiu cum, dar o să merite. Vorbim peste şaizeci de ani, cu ocazia viitoarei pălării!

Stelian Nistor

 

 

 


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.