Editorial Decembrie 2008

Ianuarie, ca o zi de luni

Luna în care se comentează cel mai bine Revelionul este, de departe, Ianuarie! La servici, la telefon cu prieteni din alte grupuri, care deci au săvîrşit alte revelioane, acesta e subiectul preferat. Mai ţineţi minte compunerile pe care ni le dădeau la şcoală cu tema „cum mi-am petrecut vacanţa”? Cam aşa e aproape toată luna Ianuarie: un fel de compunere cu multă vorbăraie despre cum ne-am petrecut noaptea de Revelion. Adică doar o singură noapte dintr-un şir de un an întreg de nopţi. Ba chiar înclin să cred că vînzoleala de vorbe e mai mare după, decît înainte de Revelion. De altfel, cred că atunci cînd ne trece interesul pentru asta, începem să îmbătrînim.
Luna asta, Ianuarie, e ca un fel de zi de luni pentru întregul an.
Lunea îţi faci încălzirea pentru săptămîna de lucru adevărată, care ar trebui totuşi, nu-i aşa, din cauză că marţea sînt trei ceasuri rele, să înceapă undeva pe miercuri, dacă nu chiar joi, înainte de o vinere ceva mai scurtuţă.
Lunea îţi lingi rănile după cheful ca la sfîrşitul lumii încins la sfîrşitul săptămînii. Lunea te uiţi în urmă, dar urma scurtă, de doar două zile, şi îţi juri că nu mai faci. Te îmbărbătezi că vei începe o săptămînă nouă ca un om nou, care va ţîşni în sfîrşit din tine spre înalturi şi va uimi lumea. Deja auzi plăcut în urechi: ia uite, n-am ştiut că e aşa de tare tipul ăsta!? Da, aşa da, mai venim de-acasă! Da, înseamnă că a meritat efortul schimbării…Care efort? Sînteţi de acord că a fost mai degrabă efortul de a visa doar o clipă, la fiecare nou început de săptămînă sau de an, la ceea ce ştim că nu prea putem face. Dar ne dorim. Ştiţi, era o glumă cu un tip care merge la doctor şi îi spune că de cîte ori face sex, aude fluierături, huiduieli, înjurături. Dar ce vîrstă aveţi? 92 de ani, răspunde omul. Şi la vîrsta asta, zice doctorul, în situaţia dată, ce aţi crezut că o să auziţi, aplauze?!
Ne dorim să ni se schimbe soarta în bine, dar dacă s-ar putea printr-un miracol, fără să facem nimic pentru asta. Nimic faci, nimic primeşti. Dar avem nevoie de speranţă, chiar dacă sperăm eronat. Nu putem trăi fără să sperăm. Speranţa a bătut dintotdeauna realitatea şi de aceea ne facem din ea un văl străveziu prin care privim viaţa. Avem nevoie de speranţă mai mult decît de realitate, dar n–o recunoaştem totdeauna. De aceea la fiecare început de an, ca şi la fiecare început de săptămînă, sperăm că va fi mai bine, că ne va fi mai bine. Avem acest drept şi această obligaţie de a face din toată luna Ianuarie o zi de luni a speranţelor noastre.

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.