Editorial Ianuarie 2009

CRIZĂ CU NOROC

Criza intră în casa omului totdeauna prin bucătărie. Pe acolo apare ea prima dată în viaţa noastră. Se aşează sigură de ea luînd locul alimentelor pe rafturi, pe masă, în frigider şi în cămară. Adică golul ia locul plinului. Dar noi avem noroc! Primul noroc ar fi că avem bucătării mici şi nu încape criză mare în ele.
Abia după aia ia la rînd dulapurile de haine, garajul şi contul din bancă.
Ne-am cam învăţat. Şi înainte de 1989 era criză la noi. Se spunea că dacă ar fi fost şi puţină lumină, pîine şi căldură, ar fi fost ca pe timpul războiului. Al doilea Război Mondial.
Pe timpul lui Ceauşescu, mai prin ultimii lui ani, era criză de alimente, de libertate, de căldură, de apă caldă, de săpun, de demnitate.
Acum se găsesc de toate, şi alimente şi libertate şi căldură, şi apă caldă şi săpun şi demnitate, dar nu se găsesc bani să le cumperi. Asta da, criză! Ăsta da noroc! Că şi libertatea şi demnitatea au devenit o marfă, căci, nu-i aşa, în economia de piaţă, care la noi ar fi mai corect să se numească economie „ca la piaţă”, totul se vinde şi se cumpără. Totul are un preţ. Totul e să afli suma necesară şi s-o ai. Şi să identifici corect contextul în care se face plata.
Dacă la noi nici criza n-a venit la timp, ce să mai vorbim de măririle salariilor mici şi a pensiilor şi mai mici?! Aşadar, ce ne-a mai rămas? Din punct de vedere criză, intrăm şi noi curînd în rîndul ţărilor bogate. Un bun prilej să ne afirmăm şi noi printr-un demers original: să luăm criză de la bogaţi şi s-o dăm la săraci, să beneficieze toată lumea de ea, ca de o realizare.
Tot Occidentul, drăguţul de el, ne-a dat clasă la criză şi acum ne dă şi lecţii despre ea. Nici la asta nu ne-am priceput singuri.
Cred că ne scapă un mic amănunt în ceea ce priveşte globalizarea. Nu noi o facem. Pentru ca acest concept să devină o acţiune, cineva globalizează iar altcineva este globalizat. Uite eu, spre exemplu, azi mă simt ceva mai globalizat decît aseară şi sensibil mai globalizat decît alaltăieri. Deci progresez. În acelaşi timp, dincolo de ceea ce simt eu, am certitudinea, aş putea chiar să jur, că eu şi ţara mea n-am globalizat pe nimeni, nici în ultimele zile, nici în uitata deja sintagmă „ultimii cinci ani”! Deci, de care parte a globalizării ne aflăm?
La noi, cum spuneam, şi criza mondială a venit mai tîrziu. Se pare că din cauza infrastructurii, că are şi ea, criza, demnitatea ei şi nu-şi poate rupe osiile şi arcurile pe drumurile României. Acum înţelegem şi de ce ne-au luat americanii banii şi nu ne-au făcut autostrada. Ne-au protejat. Era autostrada gata, venea şi criza peste noi! Alt noroc!
Nici măcar cu criza asta mondială nu putem fi şi noi la zi, în rînd cu ţările civilizate. Acestea, fiind cu un pas înaintea noastră, nu numai economic şi financiar, şi-au luat, normal, criză mai din timp. De prin Septembrie. Cîtă au vrut. Dacă mai pierdeam timpul, nici criză ca lumea nu mai prindeam. Nu mai rămînea şi pentru noi, aşa cum ni s-a întîmplat cu bunăstarea. Vă mai amintiţi? Cînd să apucăm şi noi o bucăţică de bunăstare, s-a şi terminat! Deci, din punct de vedere criză, putem spune că avem noroc! Mare noroc putem spune că avem…

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.