Editorial Iulie 2007 – Concediul din vacanţă

Concediul din vacanţă

 

Aşa s-ar putea numi această nouă formă de recreere, pe care noua democraţie ne-a adus-o în calendar. Pînă la Revoluţie, concediile se luau în iulie, probabil pentru a ne mai deosebi cu ceva de Occident. Ştiţi că în Rusia calea ferată e mai lată ca să piardă timp eventualii invadatori cu ajustarea boghiurilor. Cred că tot asta era gîndirea şi la noi, să nu ne invadeze turiştii occidentali în august şi să ne găsească plecaţi. Plecaţi la ţară, adică la părinţi sau la bunici, după caz, pe timpul prşilei a doua, sau în circuit cu trenul sau Dacia prin ţară sau la băi ori la oferta sindicatelor de la Eforie Sud. Cam astea erau, în linii mari, opţiunile de concediu ale românilor. Concediu, pentru că noţiunea de vacanţă era atribuită exclusiv şcolarilor şi studenţilor.

Acum, în noua democraţie nu mai plecăm în concediu, ci ne facem vacanţa. În cele mai exotice locuri plus marele exotism al Bulgariei. Bulgarii ăştia şi-au făcut un obicei să ne-o tot ia înainte în ultimii ani. Aşa au făcut şi cu turismul, pe care l-au vîndut nemţilor şi care deci, merge nemţeşte. Singura noastră şansă este însă prezenţa lucrătorilor români în turismul bulgăresc. Conform manualelor de istorie, cel puţin a celor de pînă în 89, i-am mai învins pe nemţi, cît de nemţeşte ar lucra ei. Aşa că totul e s-avem răbdare. Nu să ajungem noi la nivelul lor, nu, că asta ar implica idei şi muncă. Să avem deci răbdare să-i aducă chelnerii români la nivelul nostru.

Apropos de nemţi, am participat la cîteva reuniuni internaţionale în ultimii doi ani la care am avut succes la delegaţiile germane cu următoarea povestioară: un amic discută cu bunicul său despre faptul că va pleca în vacanţă o săptămînă la Paris cu soţia. Se mîndreşte chiar că a prins un preţ foarte bun la agenţia de turism. Doar 600 de euro de persoană. Foarte scump, replică bunicul, eu am stat o grămadă la Paris gratis, cu şampanie gratis, icre negre, somon, femei gratis, mă rog, totul gratis. Dar cu ce agenţie ai fost, se miră nepotul. Cu Wermarcht-ul, armata germană de ocupaţie din al doilea război mondial cu care eram aliaţi, răspunde senin bunicul.

Am o menţiune pentru cei care aleg turismul tip cuşcă, sau, în termeni englezeşti, „all inclusive”. Este adevărat că e în primul rînd foarte, foarte comod. Este de asemenea curat şi abundent. Dar te taie de la realităţile de dincolo de împrejmuirea hotelului respectiv în care eşti ţinut ca într-o cuşcă aurită sau argintată, după buzunar. Care realităţi nu sînt întotdeauna doar drumuri prăfuite şi mizerie, ci şi frumuseţile acelei ţări.

Cunosc pe cineva care într-un an a fost la un astfel de club tocmai într-o ţară din America de Sud. I-a plăcut. Anul următor a făcut aceeaşi opţiune, dintr-o altă ţară, tot din America de Sud. La aceeaşi companie de turism. Care companie avea bineînţeles aceleaşi standarde înalte şi acolo dar şi, atenţie, absolut acelaşi design al spaţiului interior, aceleaşi produse culinare ale zonei şi, ce mai, totul la fel de parcă n-ar mai fi ajuns acasă din anul precedent. Asta însă era clar că nu pentru că mărturie stăteau zecile de ore obositoare de zbor. Păi fratele meu, pentru ce atîta cheltuială de bani, timp şi kilometri ca să vezi, sau mai precis ca să nu vezi acelaşi lucru?

Vacanţa e un lucru foarte mare care durează însă întotdeauna prea puţin. Aşa că mă opresc aici din scris ca să nu vă iau din timpul de vacanţă pe care îl aveţi în concediul ăsta.

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.