Editorial Iunie 2006 – Iulie, luna mării

Iulie, luna mării

 

Măi oameni buni, mă gîndesc de la o vreme ce ne-o fi apucînd pe toţi în fiecare an, exact pe timpul ăsta, febra plecatului la mare? Ne molipsim de febra plecatului la mare unii de la alţii, ca de-o gripă şi nu ne facem bine pînă hăt spre luna lui Septembrie. Înclin să cred că, dacă ne-ar lua cineva la întrebări mai precise cu privire la epidemia asta de gripă litorală, nici nu prea am şti ce să răspundem. Să zici că aşa am apucat, dacă nu de la moşii şi strămoşii noştri, măcar de la părinţii  şi vecinii care mergeau la Mare cu bilete obţinute cu pile prin sindicat?! Că plecatul la Mare era, exceptînd dobrogenii, cea mai importantă realizare a unei familii în anul respectiv. Sau pur şi simplu pentru că aşa e moda, aşa e „trendy”, „cool”, „marfă” şi mai ştiu eu cum?! Ne întoarcem de la Mare an de an nemîncaţi, cu bugetul zdruncinat pentru cel puţin două-trei luni, sătui de insolaţie, nisip şi mizerii, dar tot nu ne învăţăm minte. În fiecare an, ca în mitul unui Sisif mic, dobrogean, ne apucăm de reconstrucţia aventuroasei veri estivale. Plecăm la Mare cu un sentiment de eliberare, ca şi cum ne-ar fi ieşit viza de America. Poate că într-adevăr avem nevoia asta de a exhiba în şi din noi sentimentul de turist. Acel sentiment care, o dată instalat, îţi permite să fii deasupra tuturor constrîngerilor unor seriozităţi nesărate, plictisitoare şi apăsătoare timp de un an de zile. Primele zile la Mare sînt de-a dreptul o feerie: aproape că nici nu mai întrebi cît costă orice mîncare sau serviciu, plăcerea de a comanda te cuprinde pînă în cea mai ascunsă fibră. Te porţi ca Michael Jackson la cumpărături în cel mai natural mod, ca şi cum aşa te-ai născut. Nu negru, ci doar nabab. Un an întreg toată lumea ţi-a comandat. Şi acasă, şi la şcoală sau la muncă. Acum a venit şi rîndul tău să-ţi scoţi pîrleala. Aici poţi să fii şi tu în sfîrşit şef, nimeni nu-ţi cere legitimaţia de şef, dar ţi se pare că toţi ţi-o văd tot timpul. Şef peste cîteva fire de nisip şi două-trei valuri, dar se cheamă că eşti şef! Aici, la Mare, se leagă prietenii şi relaţii noi, în cadrul cărora te poţi prezenta cu toate calităţile pe care nu le ai, dar grozav ţi le-ai mai dorit încă de mic. Vecinul de cazare sau de cearşaf are astfel posibilitatea de a cunoaşte numai oameni excepţionali, adevărate exemple de urmat, cu realizări de viaţă pe măsură. Însă modeşti şi uşor neapreciaţi de societate la justa valoare. Asta e, ce să-i faci, ştiţi şi dumneavoastră spui, valorile la noi nu sînt respectate şi nici răsplătite pe măsură, dar nu-i nimic, nu pentru asta te zbaţi tu în viaţă…nu-i aşa?! Haideţi să mai luăm o bere, acasă nu obişnuiesc, dar uite, mă simt şi eu o dată bine…Să vă povestesc ceva din Alaska? Soţia sau prietena se încruntă un pic, asta vrea să însemne: cînd ai fost tu în Alaska, Doamne iartă-mă?! Dar la mare, ca şi la cîrciumă, unui posesor al legitimului sentiment de turist îi este îngăduit să spună orice fără nici o verificare!

Ştiţi şi dumneavoastră că uneori avem mare nevoie să povestim cuiva despre Alaska în care n-am fost niciodată, nu vă spun nimic nou, nu-i aşa? Ştiţi cît bine ne poate face asta, nu? Aşa că poate dacă măcar şi numai pentru atît trebuie să megem an de an la Mare, încep să cred că totuşi merită. Apropo, anul ăsta v-am povestit cum am petrecut eu în Alaska?!

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.