Editorial Noiembrie 2005

ANUL ALMANAHULUI

 

Pentru mine este un lucru extraordinar să scriu la primul Almanah al revistei „Bucătăria pentru toţi”. Am visat momentul ăsta încă de acum aproape patru ani, de la primul număr al revistei. Noi am mers împreună cu voi, cititorii, am mers după voi, v-am urmat dorinţele lună de lună, şi iată că  acum, dacă avem şi noi almanah, se cheamă că am intrat în rîndul lumii!

Am să reiau cîteva din gîndurile scrise în anii fără almanah, gînduri care mi-au plăcut la vremea lor şi poate o să vă placă şi dumneavoastră la vremea asta cînd, după un an întreg de sărbători de tot felul, în sfîrşit se apropie Sărbătorile. E ghiduşă formula asta cu „ se apropie ” , parcă le şi vezi venind furişat, tîrîş, pe nesimţite, ca să nu ne prindem noi. Şi dacă într-un an chiar nu ne prindem şi ele trec pe lîngă noi? Nu se poate, n-ai cum să nu simţi freamătul care cuprinde toată suflarea, uriaşa mobilizare de energie care creşte de la un murmur general pînă cînd, în ajunul Crăciunului, se transformă într-un val uriaş ca un „tsunami” care mătură galantarele şi buzunarele, lăsîndu-le goale pînă hăt spre februarie, încolo…

Da! Ce risipă de cumpărături de tot felul va urma, ce risipă de sentimente mai bune faţă de colegii de servici sau vecinii cu care de fapt nu ai vorbit tot anul că n-ai avut ce şi mai ales de ce…

Dar şi ce risipă de mîncăruri urmează… Şi în locul acestei risipe se vor aduna cuminţi, fără grai şi cu adevărat pe furiş kilogramele în plus. Că sigur de sărbători scăpăm caii la grăsimi şi dulciuri. Şi la şpriţ, ca să fie toate categoriile de jucători pomenite aici.

La ultimul revelion am luat în greutate şase kilograme în cinci zile. Ştiu foarte bine că trei luni durează să dai jos tot ce iei de la porc în zilele sfîrşitului de an…dar mi-a şi plăcut să mănînc bucatele unice ale Anului Nou…

Va fi probabil ultimul an în care porcul, cel mai gustat prieten al românului, îşi va da obştescul sfîrşit în mod strămoşesc. Româneşte adică, chiar dacic dacă vreţi.

Gata, intrăm în UE cu porc cu tot şi trebuie să facem figură frumoasă, măcar pentru a nu stîrni protestele unor doamne ca Brigitte Bardot, de exemplu, care după ce o viaţă întreagă a sacrificat fără milă tone de bărbaţi, la bătrîneţe a apucat-o mila de sacrificarea…porcului!

Măi, dar ce-or să se mai şmecherească şi porcii noştri în apropierea Ignatului UE, cum vor mai umbla ei ţanţoşi şi europeni, cu floare la butonieră şi pălăria pe-o sprînceană, ştiind că, înainte de tăiere, va trebui să deschizi un adevărat capitol de negociere cu ei. Va trebui să-i încînţi şi să le promiţi marea, pardon, troaca cu sarea ca să-ţi dea acordul să-i…mănînci. Că pînă la urmă, cinstit, tot la asta se ajunge, oricîtă muzică de Bach la orgă i-ai pune pentru ca porcul să guiţe mai elevat, mai în spiritul normelor Uniunii Europene. Se ajunge tot la muşchiuleţi, jamboane, tobă şi şorici, oricîtă îngrijorare faţă de starea psiho-afectivă a porcului ai manifesta.

Acum îmi dau seama că mi-a plăcut ce am scris mai sus despre porc, cum că este cel mai gustat prieten al românului, aşa cum cineva spunea că Marea Neagră ne este cel mai bun vecin, şi nu pot să nu constat că porcul ar fi îndreptăţit să ne judece, dacă ar fi rău la suflet, cam de trădători.

Păi cum să mai creadă porcul în valorile europene ale moralei şi loialităţii, cînd dintr-o dată, fix după un an de prietenie, chiar înainte de Crăciun, îi înfingi mişeleşte cuţitul sub beregată?!

Dar, cum şi trădarea e scrisă în legile omeneşti de cînd e porcul şi pămîntul, asta ne e firea, să ne jelim prietenul cu şorici printr-o pomană sfîrîindă, cu ţuică fiartă şi două-trei vedre de vin ca să-i putem păstra amintirea afumată, condimentată sau în untură pînă după Bobotează. Merge şi în sarmalele de pe masa de Anul Nou, în care vă doresc să treceţi cu bine şi sănătate şi fără mustrări de conştiinţă după o prietenie de, în definitiv, numai un an cu porcul!

Că bine zic, m-am luat cu vorba şi am uitat de ce ne-am adunat în această pagină de Almanah: ni se termină anul, fraţilor şi trebuie neapărat „să facem totul” ca să ne luăm altul nou. Mai mare şi mai frumos, dacă s-ar putea. Chiar, ce-ar fi dacă am avea puterea să ne alegem singuri cum să ne fie Anul cel Nou. Să zicem ca la piaţă cînd ne alegem pomul: nu, domnişoară, nu vreau anul ăla cu despărţiri că l-am mai avut, da ăla din dreapta, mai plinuţ aşa, cu ce e? Aaa, e anul ăla cu bani mulţi? Da’ puteţi să-mi spuneţi cam cît costă, că nu ştiu cît am la mine şi mai am de luat şi pîine şi nu ştiu dacă-mi ajunge…Cîîît? Atît de mult? Nu, încă nu mi-l pot permite…Atunci  să-l încerc pe ăsta mai strălucitor, anul cu minciuni şi vorbe goale? Nu, am mai avut parte, domnişoară, am mai avut parte, vă dau cuvîntul meu, uite, dacă nu mă credeţi, puteţi să întrebaţi şi pe…Auziţi, dar ăla mai sărăcuţ de acolo din colţ, mai ascuns, aşa, anul ăla cu sănătate şi parcă şi un pic de iubire, anul ăla cam cît preţuieşte, că eu cam de ăla aş avea nevoie, eu pe ăla l-aş cam lua, cred că ne-am înţelege bine…Cum, mai trebuie să vrea şi el? Mă rog, e democraţie, mă supun, dar spuneţi-mi totuşi cît face că sînt în stare să-mi vînd toate neîmplinirile şi speranţele deşarte numai să-l pot avea. Vedeţi ce simplu ar fi, atîta mi-aş dori, un an cu sănătate. Şi un pic de iubire. Ca să le împart şi cu voi, prietenii mei cititorii !

 

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.