Editorial Noiembrie 2006 – Începutul sfîrşitului de an

Începutul sfîrşitului de an

 

Începe, aşadar, încă un sfîrşit de an. Iar ne trezim puşi în faţa întrebării: cînd a trecut şi anul ăsta? Atît de repede, parcă nici n-a fost… Începe iar goana după aur. Aurul cadourilor. Cadouri pentru cei dragi sau pentru obligaţii…mă rog, cadouri. Cred că tot ce nu s-a putut vinde în cursul anului, ni se poate vinde acum din galantarele aranjate altfel.

Este totuşi cea mai agitată perioadă a anului. Parcă ne grăbim să scăpăm de toate neîmplinirile pe care abia acum cîteva luni ni le-am promis ca împliniri. Ne grăbim să ne vedem în faţa „unui nou început”alintîndu-ne cu ideea că în fiecare an avem dreptul la a doua şansă. Şi aşa, pe nesimţite, ni se întăreşte sentimentul că trăim deodată două vieţi.

Păcat că nu mai e zăpada de altădată, asta ne-ar justifica obrajii îmbujoraţi de freamătul pregătirilor de sărbătoare. Hai să recunoaştem că de fapt mai sărbătorim ceva: sărbătorim un an de cînd ne pregătim de revelion! Cam atîta ne ia planificarea unei petreceri de numai o noapte, dar bine pregătită: fix un an de zile! În toate birourile nu se mai vorbeşte decît despre asta, de parcă ar veni sfîrşitul plăcut al lumii şi nu al anului…Intrăm cu toţii, cu mic, cu mare, într-o fibrilaţie ca febra miresei dinaintea nunţii.( Nu cred că este perioadă mai determinată în viaţa unei femei decît cea care se finalizează cu arestarea de către ofiţerul stării civile a partenerului!)

M-am surprins zilele trecute tînjind după zilele moi ale revelionului şi amendîndu-mă imediat cu constatarea că acestea vor fi, de fapt, ca şi evangheliştii, în număr relativ de trei. O să reuşesc oare ca în numai trei zile să dau afară tot răul şi toată oboseala unui an întreg? O să scap în numai trei zile de gustul amărui al tuturor nereuşitelor de peste an? O să dorm pe săturate în doar trei zile cît alţi voinici într-un an? Sînt întrebări la care nu am încă răspunsuri. La acest fel de întrebări am numai speranţe. Cea mai temeinică dintre ele este legată de unii prieteni ai mei de-o viaţă, cu care m-am învăţat să tot trec pragul dintre ani. Poate cu ajutorul lor n-o să mi se pară un prag prea înalt. De fapt, cred că altfel nu m-aş întoarce iar şi iar la ei ca la o matcă. Aveţi prieteni? Cînd eram foarte tînăr şi trufaş, susţineam cu tărie, uneori nu numai la figurat, că prietenia este singura stare la latitudinea noastră. Ştiam încă de pe atunci că rudele sînt de la Dumnezeu iar dragostea e oarbă. Aşa că, multă bază mi-am pus toată viaţa în prieteni, ca să aflu acum,mai la urmă, că şi prietenii tot de la Dumnezeu ne sînt daţi. Nu ni-i alegem noi, ni-i alege viaţa.Cu ei o să mă îndrept şi anul ăsta către ultima mea dragoste, Bucovina. Acolo simt cu adevărat că anul se înoieşte. Acolo, în casa familiei Ropcean din Sadova simt eu că voi primi un an mai bun. Că asta ne dorim de fapt în fiecare zi, dar o mărturisim doar la finalul lui Decembrie: un an mai bun. Acolo, în casa prieteniei de sub Obcini simt eu mai bine tradiţia  din bătrîni. Datina ne cere ca în astfel de momente să avem gînduri bune pentru toţi cei dragi. Şi voi, cititorii noştri, faceţi parte dintre ei. Aşa că mă voi gîndi şi la Dumneavoastră, cinstiţi gospodari şi mîndre gospodine, să vă fie masa-masă, să vă fie casa-casă şi Anul Nou cu sănătate, că-i mai bună decît toate!

 

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.