Editorial Noiembrie 2007 – Cunoaşteţi pe

EDITORIAL DECEMBRIE 2007-11-21

 

Cunoaşteţi pe…”cineva” ?!

 

Aţi observat că atunci cînd se încheie un an ne comportăm de parcă s-ar încheia o lume? Ce cantitate uriaşă de speranţă putem mobiliza? Răsuflăm uşuraţi că scăpăm de oprimarea anului curent, care brusc devine vechi. Mai bine zis ne rămîne vechi, aşa cum o haină ne rămîne mică. Dintr-o dată nu ne mai place. Nu ne mai satisface. Anul vechi începe să pîrîie la cusături pe la sfîrşitul lui Noiembrie şi crapă  brusc, sonor şi cu artificii, la sfîrşitul lui Decembrie. Punem cu toţii umărul să scăpăm cît mai repede şi mai eficient de trecut ca de un regim politic detestat. Facem asta cu speranţa devenită convingere că vom primi sigur un an nou mult mai bun, chiar excepţional.

Asociem anul vechi cu toate neîmplinirile trecutului. Ne strigăm bucuria eliberării de sub povara sa de parcă la ora 12 în noaptea de Anul Nou ar cădea an de an zidul Berlinului.  Anul vechi a căzut! Trăiască Anul Nou, cel nemuritor timp de aproape un an de zile!

Dar anul care tocmai se termină a fost şi el la rîndul lui un an nou, împovărat, nu-i aşa, cu toate speranţele noastre. Uite aşa ne repetăm de-o viaţă, amăgindu-ne ca într-un joc mereu nou, un joc de copii al maturilor.

Partea realmente pozitivă a acestei perioade este aceea că în sfîrşit, după aproape douăsprezece luni de frămîntări, aflăm unde facem Revelionul. Nu cred că vreo altă activitate din an ne consumă atîta energie ca aceea în care definitivăm alegerea locului unde să ne slăbim nodul la cravată după momentul de la 12 noaptea. Atunci cînd intră în scenă lotul naţional lărgit de periniţă pe întreg cuprinsul ţării.

Iar despre meniul mesei „nopţii dintre ani”, ce să mai vorbim. În sensul că despre asta vorbim, e drept, mai mult la locul de muncă, încă de la Ziua Recoltei.

Toată lumea are pe cineva care are pe „cineva” care poate face rost de un vin „durere”, ceva ce nu s-a mai pomenit. Fiecare are o relaţie care îi asigură cea mai bună ţuică. Cel mai bun purcel. Cel mai bun curcan. Cele mai bune murături. Cel mai bun cozonac. Cel mai bun antinevralgic pentru „a doua zi”… Din punctul de vedere al modului de aprovizionare pentru sărbători, revoluţia n-a mişcat aproape nimic din loc. Deşi se găsesc absolut toate produsele altădată nici măcar visate, parcă aprovizionarea nu-i completă dacă n-ai pe „cineva” al tău!

Uite, mi-aş dori şi eu să am pe cineva care să ne facă rost pur şi simplu de cel mai bun an de pînă acum. Cu cea mai bună compoziţie. Să aibă în el ca bază în primul rînd sănătate. Apoi un pic de fericire, pentru gust, nu prea multă, ca nu cumva să nu mai înţelegem, Doamne fereşte, rostul vieţii. Un pic de fericire merităm şi noi. Şi în rest, cam tot ce n-am avut fiecare pînă acum: poate bunăstare, poate înţelegere, poate iubire, poate linişte şi iertare.

Sau, poate, cunoşteţi dumneavoastră pe…”cineva”?

 

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.