Editorial Octombrie 2008

EDITORIAL NOIEMBRIE 2008-10-23

Cîinele boierului, după metoda Victor!

Cînd eram mic, eram tare mofturos la mîncare. Poate că şi dumneavoastră la fel. Mama mă certa, mătuşa mea se ruga de mine, tata însă îmi spunea o pildă, cea cu cîinele boierului. Cîinele boierului mînca numai cozonac şi nimic altceva. O dată însă s-a rătăcit prin pădure şi de foame, mai spre seară, a mîncat cîinele boierului şi mere pădureţe. De la o vreme nici nu mai spunea tata decît atît, cînd făceam mofturi, două vorbe: ehei, cîinele boierului…Nu se supăra pe mine, doar zîmbea aşa, într-un fel pe care l-am înţeles deplin abia după ce am devenit şi eu tată.
Uneori gătesc. De fapt, mă apuc să „construiesc” ceva de mîncare cu existentul din dotare. Am învăţat asta mînat de foame, în timpul studenţiei. Erau de fapt nişte imitaţii de mîncăruri, dar atunci s-au pus temeinic bazele imposturii mele gastronomice de astăzi.Să nu vă mire, dar dacă Radu Anton Roman îmi spunea despre sine că se simte, în sensul frumos, un impostor în gastronomie, eu ce pretenţii să am?
Mi se face poftă de cîte ceva şi mă apuc să „construiesc”. La fel ca tata.
Tatăl meu gătea foarte rar. Nu era nevoie de el la aragaz.
Dar mi-aduc aminte cum se apuca el să construiască borşul cu fasole. Pentru că, în fapt, asta şi era: o adevărată construcţie! Nu putea nimeni să intre în bucătărie cît dura operaţia asta. Cred că, dacă ar fi să dau crezare mamei, punea în oală tot frigiderul şi toată cămara. Mama îl mai boscorodea pentru asta, că nu avea loc de el, că schimbă locul obiectelor folosite, că lasă mizerie, mă rog, i se încălca domeniul! Ce să-i faci, bucătărie mică, de bloc, dar la urmă ieşea o minune de borş! Evident, cel mai bun borş cu fasole din lume, de la începuturile omenirii şi pînă în ziua de astăzi!
Aveam un unchi extraordinar de îndrăgostit de viaţă, Florin, cam văr de-al doi-treilea cu tata, plecat de mult, de dinainte de război, în Germania. S-au regăsit prin 1965, el şi tata şi au fost prieteni ca fraţii. O singură dată s-a supărat tata pe Florin, cînd „neamţul”, ajuns în concediu tocmai prin Australia, i-a trimis tatii o vedere de pe acolo în care scria „ Nicule, am ajuns la capătul lumii, e foarte frumos dar mi-e dor de borşul tău cu fasole!” Tata s-a simţit jignit, că ia uite, atîta a înţeles ăsta din mine, borşul cu fasole, şi a mai şi scris pe o vedere ca să poată citi toată lumea din bloc?!
Peste ani, am încercat şi eu să fac borşul acela, dar degeaba, niciodată nu am mai „prins” gustul pe care îl obţinea tata… Mai făcea tata cîteodată, cînd se întîmpla să fie mama plecată şi rămîneam noi singuri acasă, cîte un scrob, omletă adică, tot aşa, cam din tot ce găsea comestibil prin frigider, cămară şi balcon, după metoda Victor, zicea el, şi n-am ştiut niciodată cine era Victor ăsta, şi nu ştiu nici acum şi nu ştia nici el, dar îi plăcea cum sună, cumva academic! Atîta doar că, mai tîrziu, mă mai trezeam cîteodată pomenind de „metoda Victor” cînd îi făceam cîte o invenţie de mîncare copilului meu, după care, în faţa refuzului, aţi ghicit, îi spuneam: ehei, cîinele boierului…

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.