Editorial Octombrie 2009

Votul, ca şi dragostea, trece prin stomac

Nu ne putem preface că noi aici ne ocupăm cu ceva atît de măreţ încît nu are legătură cu viaţa noastră de zi cu zi. Marile decizii într-o familie se iau de cele mai multe ori la bucătărie, în timpul mesei.
Sîntem o revistă de reţete de bucătărie. Dar, dacă bucătăria nu este însufleţită de om, rămîne doar un decor iar reţetele doar nişte enunţuri.
Nu prea-mi vine să cred că dacă ne băgăm capul în mormanul de reţete de bucătărie, ca struţul în nisip, alegerile prezidenţiale din această lună vor trece în chip fericit pentru noi. Cred că avem şi noi o problemă. Ştiţi, dacă ai o problemă şi zici că n-o ai, problema nu se rezolvă de la sine. Ignorarea unei probleme nu este deloc rezolvarea acesteia.
Scriam, mai acum cîteva luni, despre criza care ne intră în casă totdeauna prin cămară. Mai devreme sau mai tîrziu, oricum ai da-o, climatul politico-economic nu ne lasă indiferentă nici cămara. Nu avem cum spune că prezenţa sau absenţa alimentelor în cămară nu ne determină starea de bine, mulţumirea. Şi uite aşa, cercul se închide.
Ni s-a cerut imperativ acum cinci ani să trăim bine. Una din părţi nu prea s-a ţinut de această cerere. Să fi fost noi, cei cărora ne era destinată obligativitatea de a trăi bine, cei care să nu fi făcut nimic pentru asta? Mă îndoiesc, dar hai să admitem că se poate. Dar dacă nu-i aşa, dacă nu noi sîntem de vină, cine suportă costurile? Tot noi!
Luna aceasta, după enervarea şi plictiseala produse în urma a doi ani electorali, iar avem de făcut o alegere. Au trecut 20 de ani de cînd sîntem din ce în ce mai puţin preocupaţi de fenomenul electoral care ne desparte brusc în noi şi ei. Ei, politicienii. Politicienii care din asta trăiesc, din politică. Aceasta e profesia lor, meseria lor, ca oricare altă meserie. Pentru că fac această meserie sînt salarizaţi, remuneraţi, recompensaţi, etc. Cred că secretul politicianului, din orice ţară din lume ar fi politicianul, este că el merge la servici pentru a asigura traiul familiei sale. Al familiei sale. Nu al familiei mele. Deci, dacă acceptăm că e aşa, înseamnă că politicianul, minte cînd spune că merge la servici pentru noi şi familiile noastre. Ştiţi, în lumea avocaţilor este o anecdotă cu bătrînul avocat care este pe patul de moarte şi, puţin nainte de a-şi da duhul năvăleşte în încăpere fiul său, tînăr avocat. Tată, strigă acesta radiind de bucurie, am un dar pentru tine: am cîştigat procesul ăla cu care te chinuieşti de 30 de ani! Tîmpitule, zice cu ultima suflare bătrînul, puteam s-o fac demult, dar din asta trăim bine de treizeci de ani, cu banii luaţi din procesul ăla te-am ţinut la şcoală…
Cred că secretul politicianului este ca noi să nu aflăm acest lucru. Să credem în continuare că nu mai poate de dragul nostru. Că nu doarme de dragul nostru. Şi mai ales că nu are nici un avantaj din asta. Privindu-ne în ochi, se jură că totul e numai pentru noi. Dacă e aşa, el, politicianul, totuşi din ce trăieşte? Dacă a trăit bine în ultimii cinci ani, propun să se voteze singur!
Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.