Editorial Octombrie 2010

TIMPUL GUTUILOR

Am cumpărat două gutui mari, ochioase, cu cîte o frunză la codiţă fiecare, prezentate în galantar ca „gutui româneşti”. Le-am vorbit româneşte, dar păreau să nu mă înţeleagă, poate că vor deveni româneşti abia după un stagiu de stat la noi, cam ca la obţinerea cetăţeniei, cine ştie… Aşa că le-am pus în sufragerie, într-o fructieră veche, de alamă argintată, cu care s-au înţeles din prima, în aşteptarea timpului lor. Adică atunci cînd, la iarnă, vor umple casa de mirosul lor nostalgic şi bun. Dacă şi gutuile mai au miros.
Aşa ţin minte că făcea bunica mea sau poate bunica ta, nici nu mai are importanţă a cui bunică, pentru că, în ce priveşte partea bună a tradiţiilor, cea cu care ne place să ne mîndrim şi să ne legitimăm, uneori parcă am fi avut toţi aceeaşi bunică! Dar o fi valabil şi cu partea cealaltă a „bunelor” tradiţii comportamentale ale noastre, ale românilor, mai puţin plăcută, mai delicat de recunoscut?! Cred că atunci nu ne mai face plăcere să ne recunoaştem între noi, rămîne fiecare singur cu bunicuţa lui!
Naivitatea mea, zic aşa ca să mă exprim elegant, să nu-mi produc deranj spunînd de-a dreptul prostia mea, m-a ajutat de fapt de multe ori în viaţă. Faptul că am crezut că oamenii nu pot fi răi şi ticăloşi oricît s-au străduit săracii de ei să-mi demonstreze contrariul, de exemplu, m-a ajutat. Faptul că am crezut că dacă eu sînt corect, automat toţi cei cu care am de-a face sînt la fel. Faptul că am crezut în oameni uneori mai mult decît în mine. Faptul că am crezut în prietenie.
Orice învăţ are şi dezvăţ, dar costă. Atunci cînd plata se face folosind ca monedă sentimente, s-a întîmplat de cîteva ori să pierd totul şi norocuţul meu că nu s-a votat încă legea falimentului sentimental, că rămîneam în…sufletul gol!
Dacă gutuile bunicii stăteau pe dulap tot anul, care e, de fapt, timpul gutuilor? Atunci cînd se coc sau atunci cînd te bucuri de ele?
Cînd e timpul omului? Cînd e timpul bun şi frumos al omului? Cînd e timpul de trăit bine şi frumos al omului? Omul poate fi lăsat ca gutuia, în speranţa că într-o zi va produce şi el ceva bun, o stare de bine pentru cei din jur?
Ne luăm cu viaţa şi uităm s-o trăim! Nu mai vedem zilele din cauza anilor…

Stelian Nistor


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.