Editorial Septembrie 2006 – Toamnă după toamnă

Toamnă după toamnă…

 

Toamna asta trebuie neaparat lungită, lăţită şi chiar înălţată cît încape. Altfel spus, să tragem de ea cît mai mult. Chiar dacă nu prea ştim noi de ce, ştie ea…Că vrea să plece. Se grăbeşte.Toate iubirile fac la un moment dat la fel. Nu trebuie lăsată. Păi cînd o să ne mai întîlnim noi, în iarna care vine, de exemplu, cu o toamnă atît de frumoasă!

Eu unul, parcă am intrat într-o romanţă: m-am îndrăgostit de toamnă!

Mai drag de pădurea verde aurindu-se ca anul ăsta, ca anul care a trecut şi ca de cînd mă ştiu matur nu mi-a fost niciodată (în amintirea copilăriei petrecute cu scrierile lui Ion Creangă şi printr-un dumnezeiesc noroc chiar şi aproape ca în Amintirile lui, mi-am îngăduit să parafrazez această minune de construcţie lingvistico-filosofică)!

Şi dacă tot am pomenit de romanţe, chiar îmi dă de gîndit textul uneia care spune că atunci cînd eşti tînăr, primăvara, sau, mă rog, în cazul nostru toamna, ţi-e urîtă căci te gîndeşti: mai am o sută…

Cînd eşti la etatea la care oricît aduni, scazi, înmulţeşti, iar scazi şi vrei să şi împărţeşti şi degeaba, oricum ai da-o vezi că ai mai multe în urmă decît în faţă, cam începe să-ţi pese.

De fapt eu cred că anotimpurile nici nu există cu adevărat. Cred că ele sînt invenţia stărilor şi vîrstelor noastre. Cred că anotimpurile astea le ţinem în noi şi le dăm drumul prin lume doar în funcţie de cum ne jucăm, mai apoi cum ne îndrăgostim, cum ne creştem copiii şi mai la urmă de cum ne purtăm şoşonii.

De fapt, cam astea ar fi cele patru etape sau anotimpuri ale vieţii omului.

Am văzut la Luvru tablourile celebre ale lui Arcimboldo care a pictat alegoric patru portrete folosindu-se pentru trăsăturile fiecărei vîrste de roadele pămîntului din cele patru anotimpuri. Toamna este acolo maturitatea deplină. Poamele care compun detaliile portretului sînt pîrguite, lucrurile sînt deci aşezate, seriozitatea luînd locul exuberanţei tinereţii. Am zis seriozitate şi nu prostie, cum atît de păgubos confundăm cîteodată. Căci da, dacă nu insişti să te apuci după patruzeci de ani de fotbal profesionist, gimnastică artistică sau patinaj artistic, toate de performanţă, poţi fi sigur că vîrsta e doar o chestiune de stare şi nu un prilej de a te face de rîs!

Toamna asta tare mi-aş dori să am cămara plină. Nu numai cu minunatele zacuşti pe care le face, de exemplu şi sora mea Lidia sau cu murăturile excepţionale ale mătuşii mele Catinca. Toamna asta mi-aş dori să avem toţi şi cămara sufletului plină. Nu numai cu amintiri, că ăsta-i semn de iarnă în inimă. Mai putem încă să lucrăm în fiecare zi la construcţia unor noi amintiri pentru mai tîrziu. Ştiţi la fel de bine ca şi mine că putem dacă ne dorim cu adevărat. Încă mai cred asta.

Şi atunci, romanţa se transformă într-o veselă polcă. Mai ales că polca se poate şi dansa, cu bucurie! Nu-mi mai amintesc exact paşii, dar haideţi să-i găsim încetişor împreună. Să ne bazăm şi pe principiul că reţeta fericirii o dată gustată ar trebui să fie ca mersul pe bicicletă: nu se uită niciodată!

STELIAN NISTOR

 


Stelian Nistor
Stelian NistorSucevean de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare" Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti. Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat complexul comercial Iulius Mall Suceava.